Ambrozie și nectar

Tocmai am terminat de văzut Shutter Island, cu Leo Di Caprio, un fel de dramă psihologică și încă sunt in the mood, așa că sper să nu bat câmpii prea tare în seara asta, iar dacă o fac, să o fac cu grație, vorba cuiva.
Uite ce tocmai mi-a venit: Obsesii, tema principală pentru comenturile acestui post, aveți obsesii? (d'oh, că doar nu-s singuru' obsedat) Băgați mare, și scrieți-le aici, să le vadă toată lumea și să se simtă mai bine, mai humm... sigură pe ea.
Anyway, nu despre asta am să vorbesc acum, ci despre Școală, nu știu cum, tocmai m-o pălit subiectul... mă tot chinuie de vreo câteva zile...

Ce parere aveti despre scoala?
	Subjuga
	Ajuta
pollcode.com free polls

Eu, de felul meu, fără a fi modest, sunt un tip inteligent, îmi intră în cap chestii fără să mă chinui prea mult, cu școala stau rezonabil, 9.70 în clasa a noua și 9.50 pe primul semestru al clasei a zecea, deci nu e nimic grav... ideea e că am probleme cu fizica și chimia (unde vreau să ajung cu toată pălăvrăgeala asta? veți vedea! citiți în continuare doar. :-) ), obiecte absolut inutile viitorului meu, ce mă va înfățișa ca absolvent al facultăților de drept și teatru. Așa că mi-am spus într-o zi, îndemnat de o poezie a lui Blaga cred: '-Bă, școala-i un căcat!' (acu țuști pe mine, comuniștilor! hopa, că n-am terminat!). De ce spun și cred asta? Pentru că mă învață o groază de porcării pe care nu le voi folosi (nu, nu-mi spuneți că se depozitează și le voi folosi cândva, că-mi răniți inteligența premenționată) absolut niciodată. Pentru ce naiba-mi trebuie mie, sau unui student la informatică (ca să nu fiua cuzat de alegerea greșită a profilului) reacția dintre benzen și acid clorhidric sau faptul că pentru a face un montaj în amonte, rezistența trebuie să fie paralelă cu voltmetrul? Vă spun eu: Pentru nimic! E doar o serie de informații inutile menite să ne dezvolte capacitatea de a învăța și așa zisa cultură generală. Păi bă frate, oare n-aș putea eu învăța ce vreau și ce-mi place, în loc să mă prefac că învăț chestiile astea și să desenez, să ascult muzică și să joc Spore (pe mobil, genial joc!), în timpul orelor? Răspuns: -Nu! -De ce nu?.... -Ei brânză! Pui prea multe-ntrebări!
Scuze pentru brusca întrerupere, ai mei tocmai au un atac de anumite reacții nocive pentru cei din jur, ne revedem în curând.

Treceți batalioane române Carpații

If the plane goes down...damn

Nu, n-a mai murit niciun președinte, stați liniștiți, doar mi s-au scufundat mie corabiile, err, pardon, să personalizăm puțin, mi-au căzut avioanele... dar nevermind, tema din seara asta?
-Energia cuantică, plauzibilă, ori ba?
Huo că glumeam (țeapă, Luc! :D), așa, să vorbim puțin despre Femei vs. Bărbați, veșnica mea obsesie (țeapă dublă, Luc!).
Boon ca să vedem cum stăm, voi pune un sondaj, ioti:

Daca ati putea alege, ati fi:
	Femeie
	Barbat
pollcode.com free polls

Acu' că ați răspuns (dacă încă nu ați răspuns, vă rog să o faceți, înainte de a citi nebuniile ce urmează...gata? mulțumesc! :-) ), o să tratez subiectul următor din strictă perspectivă personală, masculină, dacă aveți ceva împotrivă, postați un link cu perspectiva feminină la rubrica 'comment'.
Ați observat vreodată neconcordanța dintre etapele prin care trec femeile și cele prin care trec bărbații? Dumnezeu o vrut să ajute, așa că o făcut ca fetele să ajungă la așa zisa maturitate mai repede decât băieții, da' de unde? că nu e de-ajuns, trebuia să le dea vreun avans de vreo 10 ani. Să vedem, băgăm niște etape așa cum le cunosc eu, nu mă întrebați de unde, să-i zicem un al șaselea simț:

1. E etapa de copchilărie, cand nu știe nimic, decât să se joace, en genere 0-13 ani, sau ceva pe-acolo. Nu merită comentată.
2. Etapa în care îi dau coșurile și începe să facă gât la glăjganii cu câțiva ani mai mare decât ea, da' ajung cu ăia mai disperați, că doar ăia se uită la fete mai mici la vârstea ceea. Noi, băieții, avem în cap fotbal, bătăi, treburi din-astea, așa că ne holbăm la câte una care ne place și încercăm să ne dăm seama care e problema ei.
3. Etapa de emancipare. Ei, să vezi poznă, căutarea pentru draci mai mari continuă, doar că acu' e mai pe șest... Coșurile încep să treacă, de la toate căcaturile de creme si cârmâzuri, așa că noi, gibonii simțim miros de pradă și începem goana. Ele, ființe inteligente (hap*bullshit*ciu... mai degrabă instinctive), își dau seama ca-s dorite, și se cizeleaza, fac pe inabordabilele, chiar dacă și ele vor la fel de mult anume treburi. Asta e varsta de 13-16,17 ani.
4. Etapa de vânătoare. Își cam dau seama că vor aventură și adrenalină, etapa de după 17 ani, când termină liceul și pleacă în lume, data de încheiere e nedefinită (când încep să caute stabilitate, asta nu știu când și cum e, da' probabil e undeva după 30 de ani). De-aici să te păzești, când ajungem să ne dăm și noi seama că vrem o fimeie și nu una distrăbălată, ele se distrăbălează în masă... Păi bun tată, mâna e cea mai bună prietenă (așa se spune :-''), înțelegem, da' până când? Și-atunci, tot cauți și cauți, da' e imposibil să o găsești și să o păstrezi în condițiile menționate mai sus, așa că ce facem? Așa e, aplauze, ne băgăm sexul în ea de treabă, și uite-așa devenim din băieți numai buni de-nsurătoare, animale care numai de căsătorie nu le arde, și trăiesc pentru a-și sluji țara sau mai știu eu ce căcat.

Asta e filozofia, prieteni, expusă destul de sumar, da' înțelegeți cum stă treaba, pentru că pe lumea asta trăiți și inevitabil ați fost futuți de vreo fată prin clasa a șaptea/a opta.

Melodia zilei: The Script: I'm Yours ( http://www.youtube.com/watch?v=3zl7KaGzYxs )
V-am lăsat, probabil fetele se tăvălesc de durere de cap și frustrare, iar băieții încălzesc antebrațul stâng și-adună șervețele pentru programul pre-somniac.

Salutări din Scornicești!

The story will resume... I'll resume...

Apoi 'no, bine' v-am regăsit! Am ajuns azi, de dimineață, iar după un somn mai scurt decât organul genital prezidențial, am mers la școală... Isuse, n-am mai avut atâta chef de școală de la revoluție... Aaaanyway cum fu la Cluj? Super tare, oriunde departe de casă e super tare :)) și cum de-astă dată am fost la vreo 12 ore de ea, a fost beton. Humm, în ordine cronologică: mall--- festival de teatru--- club--- grădină botanică--- Alice in Wonderland 3D (bestial O.O)---acasă... n-o fost mult, da' o fost super tare. Întoarcerea a durut cel mai tare, în versurile unei melodii:

For ten million fireflies
I'm weird 'cause I hate goodbyes.

Drumul către casă...enervant la maxim, nu doar că era sentimentul ăla de întoarcere la același căcat de fiecare zi, da' nici n-am pus geană pe geană, pentru că de, toate locurile bune de dormit se luaseră și-acu ce era sa fac? să-i dau pe aia jos de pe scaune? pe naiba!

Neapărat, melodia zilei: Emeric Imre: Bună variantă rea ( http://www.youtube.com/watch?v=FFRYlE-6ySc&feature=related )...Genială melodie! L-am văzut în direct pe tipul asta, concertând în direct, înainte de festivitatea de premiere de la Cluj... aaah, apropos, am luat locul 4... hehe, not bad, 13 trupe din toata țara :D.

Gata, v-am lăsat, pe mâine cu filosofia...
Salutări din Scornicești!

Adios :D

Boon, în vreo oră am plecat la Cluj! *yeppyyy* Până mă întorc, să fiți cuminți, vizitați blogul, ca să rămână în topuri :)) și nu beți sau fumați! (that sh1t is bad for you)
Pe marți probabil o să renasc virtual, ca pasărea Phoenix virtuală *lol*, anyways, ciao ciao! :-)


P.S. : Către fata care mă tot tachinează cu comenturile, dacă nu raspund, să știi că sunt plecaat, nu că am renunțat, poate până mă întorc, aflu și cine ești. Adios!

Gelozia

Bă, către toate fetele din lumea asta care nu s-o prins de treabă și care încă își mai închipuie că dacă animalu' de lângă ele e gelos, merită să plece. Fals!!! Gelozia e semnul cel mai natural (nu prea merge să falsifici, se vede când ești gelos cu adevărat) că te place. Regula e simpla: Dacă te iubește, e gelos! Nu exista 'sau'-uri, excepții, nimic! Bineînțeles, există intensități ale acestui sentiment, care depind de natura fiecărei persoane (a se înțelege, nu vorbesc de idioți care-și omoară femeile pentru că acestea s-au uitat peste gard). E normal, fetelor, nu vă mai agitați!
Pe de altă parte, ceea ce nu e normal, este să ne călcați, voi, exact acolo unde ne doare, să fiți drăgălașe cu un tip doar pentru că are părul lung sau cântă la drâmbă sau la ce mama mă-sii o cânta, e mai frumos sau are dinții mai drepți, păi atunci de ce ceapa voastră nu l-ați ales pe el? nu e normal să ne povestiți de zece ori despre același coleg, am înțeles deja tot ce era de înțeles, plus că fără ca voi să știți, ne-am interesat de viața lui, așa că nu prea aveți cu ce să ne surprindeți. Nu e normal să fiți rușinate de prieten în preajma altui tip... asta-i prea de tot, sper ca nu e nevoie să explic și de ce, să ziceți merci dacă mai pleacă tipul respectiv pe picioarele lui acasă după o fază ca asta. Nu e normal să ai poza altui tip la avatar, ce naiba, tot ai poza unui băiat la avatar, de ce dracu' nu e a mea? Asta sună puțin exagerat, dar băieții probabil înțeleg. Exemplele pot continua, cred că ați înțeles ideea!

Melodia zilei: Josh Groban - Remember ( http://www.youtube.com/watch?v=BB2k01zqIjc )--- Soundtrack-ul filmului Troy, sau Troia, în română, un film genial, în accepțiunea mea, enjoy! :D

Decizii, decizii

Complicată, complicată tare viața! (Vorbă de duh, adâncă, noteaz-o p-asta ;) ) Tre' să-ți găsești anturajul potrivit, iubita perfectă, dar foarte important, en genere, (fără a insinua ca iubita nu ar fi, sau anturajul) este să-ți găsești vocația, să face ceva fără să te plictisești, oricât ai practica, și să lupți pentru a deveni cel mai bun în acel domeniu! Avea tata o vorbă cândva: Chiar dacă tu te pricepi în a mătura, măcar fii cel mai bun! (una dintre vorbele cu care sunt de acord) Ei, așa e, treaba, iar dacă nu ți-ai găsit această vocație, părerea mea spune că mai degrabă ai continua să cauți decât să te complaci. Nu-i bai, s-ar putea nici sa nu practici pentru bani ceea ce-ți place, însa atunci când șii ca ai găsit acel ceva, ai un alt sentiment înăuntrul tău, care te face, parcă, să te simți mai sigur.
În cazul meu, ceea ce mă face fericit e teatrul... doar că problema e puțin mai complicată de-atât, eu fiind la Mate-Info. Aici interveniți voi (cei câțiva care mai citiți ciorna asta, numită blog), eu am o problemă în a mă decide dacă ar trebui să rămân la mate-info într-a unșpea, sau dacă ar trebui să mă mut la SS (științe sociale), la sugestia dirigintelui, iritat de absențele mele succesive, în favoarea teatrului și defavoarea matematicii. Boon, spuneți, lae sau bălae:


create free polls | comment on this

Melodia zilei: Owl city- Fireflies ()

Woman Eater

Să vedeți ce pățiși azi, o prietenă mi s-a plâns că și-a găsit ac de cojoc, în sensul că un afemeiat a pus ochii pe ea, iar ea, săraca, a căzut. Eu ce să zic acum... am avut atât un orgasm pentru schimbul de roluri pe care sexele-l făcura, cât și o părere de rău pentru draga mea prietenă. Eu am încercat să o scot din situație, însă cam greu, având în vedere faptul că era înfiptă cu picioarele-n vulcanii noroioși. Boon, asta e povestea, ideea e următoare: -Băieți, nu ni se întâmplă doar nouă! *yeey, victory dance*. Plus că la ele e mai barbar, deoarece-și dau seama că sunt aburite, însă nu pot face nimic, noi, săracii dobitoci, chiar punem botu, cu tot sufletul și cugetul nostru, să fie al doilea cap de vină? No clue, it has his own will, dude.

Sfat:
-Băieți: Consolare, tată, și lor li se-ntâmăplă, stai calm, ca roata se-ntoarce, tu doar fii sincer cu tine. :)
-Fete (cu excepția celei despre care am vorbit mai sus :D):Țeapăăăăăă!!! *phew, ce bine a fost!*

Melodia zilei:

Jason Mraz: Geek in the Pink ( http://www.youtube.com/watch?v=4X_AgLfpndM )
*Mrazy, tată, măcar 1% din profit... mulțam'!*

Multe posturi, dar mai multe de spus.

Nu urâți când o femeie vă minte evident, probabil știind că vă veți da seama, dar o face doar așa, de amorul artei? Și îți e atât de evident încât îți vine să i-o spui în față: -Femeie, tu chiar mă crezi atât de bou? , dar nu poți, pentru ca tu ești un bou, clar, care poate o place sau îți e rușine de rușinea ei. Și nu e doar atât, e momentul acela de după, când vezi căcatul panoramic și-ți aduci aminte că și alții ți-au spus că e căcat, da' tu nu, betmen, betmen, ei atunci tooaaaate devin clare, toate se explică, nu îți mai pasă că ai putea fi paranoic în legătură cu asta, că poate nu era o minciună, ci doar un adevar gogonat...hap*bullshit*ciu...nu! tu vrei doar s-o urăști din rărunchi pe nenorocită pentru că e mai hoață și mai proastă decât credeai inițial (rog prietenele mele să nu se obosească să se identifice cu protagonista povestirii, cu siguranță nu vor reuși, oricum, toate aveți asta ascunsă pe undeva, pe-acolo). Stai atunci și te gândești: -Bă tată da' prost am fost, cum am pus eu botu' la harneala ei!... Însă e prea târziu, pentru că ea deja te-a f***t sideways, vorba americanilor. Urmează o perioadă în care încerci să compensezi timpul în care ai stat la coada ei cu băieții, eși gangsta', asculți muzică de băieți și încerci să uiți că și tu ai fost țepuit, da' îți dai seama că metoda suge, pentru că tu nu uiți și de fiecare dată când privești o femeie îți aduci aminte de ce ți-a făcut amica ta trecută... Eh, ai luat contact cu realitatea, bun venit!

Salutări din Scornicești!

'Clujul, prietene!' în vorbele cuiva

Mkay, așa cum majoritatea celor ce vizitează acest blog face parte, probabil, din trupa de teatru din care provine si 'stimatul' subsemnat, era timpul să scriu despre unul dintre cele mai importante evenimente pentru scurta mea viață, ce urmează să aibă loc și anume Festivalul Histrioniada, ce va avea loc la Cluj între 16 și 20 aprilie (mai multe informații pe goagăl, prieteni). Vestea bună e că mai spânzurăm școala pentru o săptămână, timp în care vom zgudui scena din temelii, ca spartanii terenul de lupta, pentru a fi în formă maximă. Desigur, mai e și partea în care vizităm orașul Cluj, care e in capătul diametral opus de orașul nostru.
Anyway, distracție maxima în cele patru zile departe de casă, Histrioniada, venim! :D

O scurta descriere

Mai întâi mă voi recomanda și descrie pe mine, pentru a fi într-adevăr o gazdă bună:
Numele meu este Samuel, Samuel și-atât, numele de familie l-am uitat, probabil vreo amnezie temporara; am 16 ani (a naibii vârstă, total irelevantă), în clasa a zecea, la profilul matematică informatică (da... știu -.-"), 1.86 înalțime, 70 kg (80 cu penisul erect), brunet, practic taekwon-do ocazional, joc teatru de profesie și cânt când am chef (da și pe stradă). Eh, acum că v-am pus în tema cu moi...

Ca un preview a ceea ce voi scrie pe blog și pentru că nu știu exact cărui scop va folosi ceea ce fac eu aici, vă înșirui domeniile de interes, așa, poate vom găsi zone de intersecție și nu voi bate câmpii chiar de pomană:
1.Avem browser game-uri, sau jocuri care nu necesită instalarea în pc, ci pot fi jucate direct de pe Internet Explorer, Opera, Mozilla Firefox sau ce căcat folosiți voi. Jocurile ce merită menționate la această categorie sunt:
-Duels, un joc făinuț unde tre' să-ți construiești caracterul pân' la nivelul 45 (nu e chiar atât de greu pe cât pare, abia după ce atingi nivelu' maxim, intervine beleaua) și să te arzi cu diferiți no lifers, tu aparținând în întregime altei categorii...
-Khan Wars ăsta e ceva gen triburile, doar că mai făinuț, singura parte enervanta e că te deloghează cand ești inactiv cateva minute.
2.Avem desene, așa cum nu e cu putință să fii multipotent și să-ți dai duhul pe toate fronturile obiectelor școlare, în timpul unor ore, intervine arta ca mijloc de chilărire a plictiselii... Probabil voi posta unele dintre caricaturi pe-aci, spre amuzamentul vostru.
3.Avem Chestii Kewl, genul de lucruri la care exclami cu naivitate și o relativă idioțenie: 'E unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-am vazut, ever!'. Ei, dacă le văd, le pun aici, end of story.
P.S.: 'Kewl' vine de la 'cool', pentru cei care n-au vazut, încă, niciun episod din South Park și care sunt, probabil, fani Grey's Anatomy *yuck*.
4.Avem povești sau situații ridicol de idioate, care nu vor scăpa de ghilotina amuzamentului public.

Acestea fiind zise, după ce voi termina cosmetizarea blogului, lucru la care înca lucrez, voi începe postatul, iar daca măcar o propoziție scrisă aici a gâdilat vreunul din simțurile voastre, blogul meu nu e Top Secret, așa că poate fi dat mai departe.

Salutări din Scornicești!

Hummm... de ce?

   Pentru că vreau și pot. Booon, acum că am lămurit asta, fiecare are nevoie de un spațiu unde să se manifeste, nu? Ei, eu aș putea spune că sunt 'one of a kind' și nu simt aceste nevoi lumești, da' iaca le simt! Uite-mă deci cu blog pe blogspot. De ce blogspot? Pentru că nu-mi plăcea wordpress, că deh, fiecare cu preferințele sale. De ce 'DonJuanThought'? Pentru că în calitate de actor, am jucat rolul lui Don Juan în 'Don Juan moare ca toți ceilalți' și după juma' de oră de răzgâiat la rubrica 'numele blogului', o prietenă a venit cu ideea asta în 5 secunde, așa că numele este tributul meu spontaneității sale. De ce 'Monologuri la o tablă'? Pentru că ceea ce voi face aici va fi mai mult un monolog decât un dialog, din ceea ce-mi imaginez acum, iar 'la o tabla' pentru că-mi place sa joc șah, joc care implică și o tabla în principiu.

   Eeeh, acu' că am răspuns la întrebările dificile, să videm să videm să videm, ce-o să iaaaasă! :D