Se vede

Uitandu-ma in urma, la postarile pe care le am aici, la poeziile pe care le aveam in anumite parti si la momentele de inceput ale liceului, nu ma pot abtine sa nu vad o evolutie (sau poate involutie, ar spune unii) evidenta a pesoanei in care ma regasesc astazi. Aroganta, ignoranta, egoism? Toate isi gasesc radacina in intamplari din liceu care si-au lasat amprenta atat de mult incat m-au facut ceea ce sunt astazi. Bine, si Mircea Badea, ale carui trasaturi le-am asimilat in mod evident, acum ca ma gandesc bine (nu stiu daca voluntar sau involuntar).
Atatea porcarii ce mi-au fost indesate pe gat, era inevitabil sa nu le mai simt gustul... Ma gandesc acum daca ar trebui sa reincep sa mai scriu pe-aici. Probabil ar fi momentul oportun, acum, ca tot nu mai da nimeni pe-aici. Ramane de vazut!